Cât costă înregistrarea unui semn distinctiv?

Taxele către oficiu și o eventuală taxă de serviciu pentru asistență

Costurile unei înregistrări de micon constau în esență din două posturi separate: taxa oficială pe care BOIP sau EUIPO o percepe pentru examinarea și înregistrarea micului, și, dacă se alege acest lucru, o taxă de serviciu pentru asistență la pregătirea și depunerea cererii. Taxa este suma care merge direct către oficiu — BOIP pentru un mic benelux, EUIPO pentru un mic unional — și acea sumă este prezentată clar în tabloul de taxe pe care fiecare dintre cele două oficii îl publică. Întreprinzătorul plătește această taxă direct către oficiu; aceasta nu trece niciodată printr-o parte intermediară.

Câte clase din clasificarea Nice sunt incluse în cerere influențează nivelul acelei taxe: mai multe clase înseamnă de obicei o taxă mai mare, iar câte clase sunt necesare depinde de produsele sau serviciile pentru care se solicită protecție. În plus, pe lângă taxa unică pentru înregistrare în sine, poate apărea o postură de cost recurent pentru cei care monitorizează micul după înregistrare — de exemplu, pentru a afla la timp dacă se depune un mic similar, sau pentru a nu rata reînnoirea. Aceasta este o alegere alături de taxa obligatorie, nu o înlocuire a acesteia.

Baza acestei structuri de costuri

Faptul că o înregistrare de mic constă dintr-o taxă oficială este stabilit în propriile tablouri de taxe ale BOIP și EUIPO: ambele oficii publică singure sumele actuale pe tip de mic și pe numărul de clase. Deoarece aceste tablouri pot fi modificate periodic, este recomandabil pentru o sumă concretă să consultați tabloul oficiului respectiv în sine, mai degrabă decât să vă bazați pe o cifră menționată în altă parte.