La o cerere de înregistrare a mărcii, completați un nume ca solicitant, iar acel nume va deveni proprietarul juridic al mărcii. O greșeală frecventă este că acel nume nu corespunde cu cine utilizează sau ar trebui să dețină marca în practică: fondatorul o înregistrează pe nume personal în timp ce întreprinderea poartă marca, o întreprindere unipersonală se înregistrează sub propriul nume și uită mai târziu să o transfere la SRL, sau mai mulți fondatori stau împreună ca solicitanți fără acorduri cu privire la ceea ce înseamnă aceasta.
Consecința nu o observați adesea imediat. Marca funcționează pur și simplu, cererea este pur și simplu înregistrată. Doar la o vânzare a întreprinderii, o rundă de investiții, o licență către un partener, sau pur și simplu la despărțirea a doi fondatori, se dovedește că marca nu aparține întreprinderii ci unei persoane, sau la două persoane care trebuie să o aprobe amândoi separat.
De ce aceasta se întâmplă mai des decât v-ați aștepta
Mulți antreprenori inițiază o cerere de înregistrare a mărcii în momentul în care numele este încă nou și structura de business nu este încă definitivă. Cineva pornește ca întreprindere unipersonală, înregistrează numele mărcii pe propriul nume, și constituie o SRL șase luni mai târziu. Cererea de mărcă nu se mută atunci automat. Din punct de vedere juridic, fondatorul rămâne proprietarul mărcii, chiar dacă SRL-ul o utilizează, o folosește în relația cu clienții și trimite facturi cu ea.
La doi sau mai mulți fondatori apare o altă problemă: dacă amândoi figurează ca solicitanți comuni ai mărcii, atunci pentru aproape fiecare acțiune — vânzare, licență, modificare — este nevoie de acordul ambelor părți. Aceasta nu este în sine greșită, dar rareori este aleasă în mod intenționat. Se întâmplă pentru că nimeni nu s-a gândit în timpul cererii la întrebarea cine va decide mai târziu asupra mărcii.
Există și o variantă care funcționează invers: o structură de holding în care marca stă în mod intenționat pe numele holding-ului și nu al companiei de exploatare, de exemplu pentru a proteja marca împotriva riscurilor din SRL-ul operațional. Aceasta este o construcție validă și frecvent utilizată, dar atunci acea alegere trebuie în mod clar luată și documentată cu acordurile de licență corespunzătoare între holding și compania de exploatare. Fără acele acorduri apare aceeași neîncredere ca în cazul unui nume greșit întâmplător.
Ce vă costă aceasta în mod concret
Prejudiciul rareori se află în marca în sine, ci în momentul în care aceasta contează. Un investitor care efectuează due diligence și descoperă că marca nu este pe numele SRL-ului, va cere în mod justificat ca aceasta să fie corectată mai întâi înainte ca afacerea să se finalizeze. Un cumpărător al întreprinderii vrea același lucru. Într-un conflict între fondatori, întrebarea cine are dreptul să utilizeze marca poate deodată să se separe de întrebarea cine are acțiuni. Acestea nu sunt detalii tehnice — sunt momentele în care o întreprindere are cel mai mare nevoie ca baza să fie corectă.
Remediul poate de obicei fi realizat, cu un act de transfer prin care marca se transferă în sfârșit la persoana juridică corectă. Dar aceasta durează, trebuie înregistrat corect la BOIP sau EUIPO, și este exact genul de acțiune pe care preferați s-o reglementați într-un moment liniștit, nu sub presiune de timp în timpul unei preluări.
Cum evitați aceasta la cererea în sine
Întrebarea pe care v-o puneți înainte de cerere este simplă: cine va putea decide peste cinci ani ce se întâmplă cu această marcă? Dacă este întreprinderea, atunci persoana juridică — SRL-ul, asociația, cooperativa — trebuie să figureze ca solicitant pe formularul de cerere, nu persoana care o depune întâmplător. Dacă întreprinderea nu este încă constituită, merită luată în considerare amânarea cererii până când aceasta va fi constituită, sau alegerea în mod intenționat pentru un transfer ulterior și planificarea acestuia imediat.
La pregătirea unei cereri, marcai.eu solicită datele comerciale corecte, pentru ca cererea să ajungă la contul comercial adecvat și să nu rămână accidental sub un nume personal. Aceasta nu este o sfaturi juridice cu privire la structura dvs. de afaceri — pentru întrebarea cu privire la ce formă juridică se potrivește cel mai bine situației dvs., un avocat sau un contabil sunt interlocutorii potriviți — dar aceasta previne totuși cea mai frecventă greșeală administrativă.
Doriți mai întâi să verificați gratuit dacă numele este deja înregistrat înainte de a clarifica aspectul proprietății, aceasta se poate face fără cont. Pentru cererea în sine, este prudent să analizați per caz cine trebuie să fie înscris ca solicitant, mai ales dacă sunt implicați mai mulți înființatori sau o structură de holding. Doriți mai întâi să vedeți exact cum arată această pregătire, atunci este explicat pe pagina unde puteți vedea exact cum decurg pregătirea și depunerea. Și dacă aveți în continuare întrebări despre proprietate, transfer sau deținerile comune, consultați întrebări frecvente despre proprietate și transfer.
O jumătate de oră petrecută pentru a stabili cine va fi titularul mărcii este considerabil mai ieftină decât să trebuiască să răspundeți la această întrebare ani mai târziu sub presiunea timpului.