Dilluția mărcii înseamnă că o marcă și pierde capacitatea distinctivă. Un nume care odinioară se referea specific la produsul sau serviciul dvs. devine folosit în limbajul obișnuit sau în ramură ca denumire generală pentru acel tip de produs, indiferent de cine îl produce. Din momentul în care se întâmplă asta, devine mai dificil să protejați marca împotriva utilizării de către alții, pentru că legea protejează capacitatea distinctivă — nu un cuvânt pe care toată lumea îl folosește deja ca denumire comună.
Riscul se pune mai ales la mărcile care devin foarte de succes și la numele care sunt apropiate de o descriere a produsului. Gândiți-vă la o denumire de marcă care apare în reclame, în publicații de specialitate sau chiar în dicționare ca sinonim pentru întreaga categorie de produs. Pentru o întreprindere mică și medie, aceasta nu este de obicei o preocupare zilnică, dar este totuși ceva pe care trebuie să o înțelegeți înainte de a alege un nume și înainte de a decide cât de activ vă monitorizați marca.
Cum apare dilluția
Dilluția nu apare de obicei deodată, ci treptat. Se întâmplă pentru că titularul mărcii folosește el însuși numele ca sinonim pentru produs în loc să îl folosească ca indicator de origine, pentru că concurenții sau media preiau numele ca termen general, sau pentru că titularul mărcii nu ia măsuri împotriva acestei utilizări necorespunzătoare. Un alt mecanism este acela că o marcă și pierde puterea pentru că în aceeași piață coexistă prea multe mărci similare, ceea ce face ca publicul să piardă legătura între nume și un anumit furnizor.
Aceasta o deosebește pe dilluția mărcii de o opoziție sau un refuz la depunere: aici nu este vorba despre un conflict la momentul înregistrării, ci despre o pierdere graduală a puterii după înregistrare, în timp ce marca este deja folosită de ani de zile și poate chiar reînnoită. Este deci un risc care devine relevant mai ales pe măsură ce o marcă devine mai de succes și mai cunoscută.
De ce acest lucru contează pentru o întreprindere mică și medie
Pentru cele mai multe întreprinderi mici, acest risc este limitat, pur și simplu pentru că o marcă nu devine atât de mare încât să funcționeze ca denumire comună. Totuși, este util să țineți cont de aceasta chiar și la alegerea numelui. Un nume puternic distinctive — un cuvânt inventat, o combinație neobișnuită — este mai puțin susceptibil la dilluție decât un nume apropiat de o descriere a produsului. Aceasta este și una din motivele pentru care un nume bine ales rămâne mai ușor de protejat pe termen lung decât un nume care este aproape deja descrierea produsului.
În plus, utilizarea mărcii în comunicarea proprie joacă un rol. Cel care folosește consecvent denumirea mărcii ca nume propriu — cu literă mare, legat de întreprindere, nu ca verb sau ca substantiv comun — contribuie la menținerea caracterului distinctive. Nu este o garanție, dar este o obicei care nu costă nimic și care pe termen lung poate face diferența.
Ce puteți face în practică
Primul lucru care ajută este alegerea unei mărci care de la sine se distanțează suficient de o pură descriere de produs. Dacă aveți îndoieli cu privire la cât de unică este o denumire comparativ cu ceea ce este deja înregistrat, o verificare rapidă prin câteva întrebări oferă o primă indicație, înainte ca să investiți timp într-o depunere.
Al doilea este monitorizarea. Dilluția apare deseori tocmai pentru că nimeni nu intervine atunci când un nume începe să fie folosit mai larg decât era intenționat, sau pentru că mărci similare apar neobservate lângă a dvs. în registru. Monitorizarea continuă a depunerilor noi semnalează aceste evoluții la timp, astfel încât mai poate fi ceva de făcut în termenii prevăzuți. Mai mult despre modul în care funcționează monitorizarea și de unde provin datele se găsește la pagina care explică modul în care sunt structurate monitorizarea și scanarea conflictelor.
Al treilea este pur și simplu înregistrarea și menținerea înregistrării. Un mărci care nu este fixat, nu are oricum o poziție inițială puternică pentru a se opune abuzului; diluarea este atunci cea mai mică problemă. Cine utilizează deja un nume sau logo și nu l-a încă fixat, poate prin explicația pe situație pentru înregistrare Benelux sau UE vedea ce rută se potrivește. Costurile înregistrării și ale monitorizării sunt prezentate clar pe prezentarea general a taxei de serviciu și a abonamentului, în afara taxelor care se plătesc direct BOIP-ului sau EUIPO.
Diluarea mărcilor nu este un concept juridic cu care vă confruntați zilnic, dar este totuși un motiv pentru a alege în mod deliberat un nume și pentru a nu neglija un mărci imediat după ce a fost înregistrat. Dacă aveți îndoieli cu privire la puterea propriului dvs. nume sau cu privire la ceea ce se întâmplă în practică cu marca dvs., o verificare gratuită a mărcii este un punct de plecare logic, sau o privire în baza de cunoștințe pentru cealaltă parte a poveștii.